Obligatiuni: Ghidul complet pentru incepatori (2024)

Ce este o obligatiune?

O obligatiune este un imprumut pe care il faci unei companii sau unui guvern.

Obligatiunile sunt considerate a fi mai sigure decat actiunile, deoarece au prioritate in fata acestora in cazul falimentului emitentului. Ele ofera, de obicei, o dobanda mai mica decat actiunile, dar sunt considerate a fi mai putin riscante.

Cand cumperi o obligatiune, devii creditorul emitentului si primesti periodic dobanzi (numite cupon) pana la scadenta obligatiunii, cand iti este rambursata suma initiala investita (valoarea nominala).

Tipuri de Obligatiuni

Obligatiunile sunt disponibile in mai multe forme si dimensiuni, fiecare cu caracteristici si riscuri specifice. In functie de emitent, prioritatea in rambursare, posibilitatea de rascumparare si alte caracteristici, obligatiunile pot varia semnificativ.

Iata o prezentare detaliata a diferitelor tipuri de obligatiuni si a riscurilor asociate.

Obligatiunile pot fi emise de guverne, companii sau alte entitati. In functie de emitent, obligatiunile pot fi clasificate in doua categorii principale: publice si private.

Sector public

• Certificatele de trezorerie: emise de guvern pentru a finanta deficitele bugetare. De exemplu, Certificatele de Trezorerie Romanesti (CT) au scadente de 3 luni, 6 luni, 9 luni si 12 luni.
• Obligatiuni de stat: similare cu certificatele de trezorerie, dar cu scadente mai lungi, de peste 1 an.

In general, obligatiunile emise de guverne sunt considerate a fi cele mai sigure, deoarece guvernele au puterea de a imprima bani pentru a-si onora obligatiunile.

Sector privat

• Obligatiuni garantate: oferă detinatorilor o garantie suplimentara in caz de faliment al emitentului. Exemplu: obligatiunile emise de o companie cu ipoteca pe activele sale.
• Obligatiuni negarantate (debentures): nu au garanții specifice si, prin urmare, sunt considerate mai riscante. Exemplu: obligatiunile emise de o companie start-up.
• Obligatiuni ipotecare: garantate cu fluxuri de numerar din credite ipotecare. Un exemplu este emisiunea de obligatiuni ipotecare cu titluri de participare Mortgage Backed Securities (MBS) emise de Fannie Mae si Freddie Mac in SUA.

Obligatiunile emise de companii pot fi mai riscante decat cele emise de guverne, si, prin urmare, ofera de obicei o dobanda mai mare pentru a compensa acest risc suplimentar.

Prioritate in rambursare

Sistemul de prioritate in rambursare a obligatiunilor determina ordinea in care detinatorii sunt platiti in caz de faliment al emitentului. In functie de senioritate, obligatiunile pot fi clasificate in doua categorii principale: senior si subordonate.

• Senior: obligatiuni cu cea mai mare prioritate in rambursare, de obicei cu o dobanda mai mica.
• Subordonate: obligatiuni cu o prioritate mai mica in rambursare, oferind o dobanda mai mare ca si compensatie pentru riscul suplimentar.

Sa presupunem ca o companie are 100 milioane de lei in obligatiuni senior si 50 milioane de lei in obligatiuni subordonate. In caz de faliment si lichidare cu active de doar 120 milioane de lei, detinatorii de obligatiuni senior vor primi intai intreaga suma de 100 milioane de lei. Restul de 20 milioane de lei vor fi distribuiti detinatorilor de obligatiuni subordonate, primind doar 40% din suma investita.

Posibilitatea de rascumparare

Obligatiunile pot fi rascumparabile sau nerascumparabile. Emitentul are posibilitatea de a le rascumpara inainte de scadenta, de obicei la un pret premium peste valoarea nominala.

• Rascumparabile (callable bonds): emitentul are posibilitatea de a le rascumpara inainte de scadenta, de obicei la un pret premium peste valoarea nominala.
• Nerascumparabile (noncallable bonds): nu pot fi rascumparate inainte de scadenta, oferind o mai mare predictibilitate detinatorilor.

Daca o companie emite o obligatiune rascumparabila cu o valoare nominala de 1000 de lei si o dobanda de 5%. Dupa 5 ani, compania decide sa rascumpere obligatiunea la un pret de 1100 de lei. Detinatorul va primi o dobanda totala de 250 de lei (5% * 5 ani) si un profit suplimentar de 100 de lei din rascumparare.

Comparatie intre tipurile de obligatiuni

Iata o comparatie intre diferitele tipuri de obligatiuni in functie de emitent, prioritate in rambursare si posibilitate de rascumparare.

Tip de obligatiune	Emitent	Prioritate in rambursare	Posibilitate de rascumparare
Certificate de trezorerie	Guvern	Maxima	Da
Obligatiuni de stat	Guvern	Maxima	Da
Obligatiuni garantate	Companie	Maxima	Da
Obligatiuni negarantate	Companie	Medie	Da
Obligatiuni ipotecare	Companie	Maxima	Da

Informațiile din tabel sunt generale și pot varia în funcție de emitent și de emisiunea specifică de obligațiuni. Este important să citiți prospectul emisiunii și să consultați un consilier financiar înainte de a investi în obligațiuni.

Informatiile despre posibilitatea de rascumparare sunt preluate de pe Lege5.ro.

Remunerarea detinatorilor de obligatiuni

Detinatorii de obligatiuni sunt remunerati prin doua modalitati principale: dobanda (cupon) si profit din capital.

• Dobanda (cupon): o plata periodica fixa, de obicei anuala sau semianuala. Exemplu: O obligatiune cu un cupon de 5% va plati detinatorului 50 de lei pe an pentru o obligatiune cu o valoare nominala de 1000 de lei. Dobanda poate fi reinvestita pentru a creste venitul total din obligatiune.

• Profit din capital: daca pretul obligatiunii creste pe piata secundara, detinatorul poate obtine un profit la vanzare. Exemplu: Daca pretul unei obligatiuni cu valoare nominala de 1000 de lei creste la 1100 de lei, detinatorul va obtine un profit de 100 de lei la vanzare.

Riscurile și Evaluarea Detaliată a Obligațiunilor

Obligațiunile, în ciuda promisiunii lor de plăți stabilite la achiziționare, poartă întotdeauna riscul ca emitentul să nu-și îndeplinească obligațiile.

În timp ce obligațiunile guvernamentale sunt adesea percepute ca fiind lipsite de astfel de riscuri, aceeași certitudine nu se aplică și obligațiunilor corporative.

În cazul falimentului unei companii, deținătorii de obligațiuni nu mai au garanția recuperării investiției.

Riscul de neplată, cunoscut și sub denumirea de default risk, este evaluat de instituții specializate, dintre care Moody’s Investor Service, Standard and Poor’s Corporation și Fitch Ratings sunt recunoscute la nivel mondial.

Rating-urile și Scala de Risc a Obligațiunilor (Moody’s, S&P, Fitch)

Aceste agenții utilizează o scală de ratinguri, de obicei exprimată în litere, unde cel mai înalt rating este AAA sau Aaa.

Moody’s adaugă sufixe numerice (de exemplu, Aaa1, Aaa2), în timp ce alte agenții semnalează modificările prin semnele + sau - (îmbunătățire sau degradare).

Obligațiunile cu rating BBB (S&P) sau mai bun sunt considerate investiții sigure (investment-grade), în timp ce cele cu ratinguri mai scăzute, precum C sau D, sunt clasificate în categoria speculativă sau “junk bonds”.

Determinanții Bonității Emitentului

Analiza bonității se bazează pe o serie de rate financiare:

1. Ratele de Acoperire a Dobânzii: Compară profiturile cu costurile fixe și dobanzile, oferind o perspectivă asupra capacitatii de a plăti dobânzile.

2. Ratele de Îndatorare: Măsoară proporția dintre datorii și active sau datorii și capital propriu, reflectând solvabilitatea.

3. Ratele de Lichiditate: Compară activele cu pasivele curente, evidențiind capacitatea de a face față obligațiilor imediate.

4. Ratele de Profitabilitate: Măsoară eficiența în generarea profiturilor în raport cu veniturile, activele sau capitalurile proprii, oferind o perspectivă asupra performanței financiare generale a emitentului.

Concluzie

În încheiere, obligațiunile reprezintă instrumente financiare cu caracteristicile distincte ale cupoanelor regulate și rambursării la scadență. Acestea pot fi emise atât de companii private, cât și de autorități ale statului, cu unele beneficii garantate sau acoperite de venituri specifice.

Cu toate acestea, este important sa intelegeti riscurile implicate si sa faceti o analiza atenta inainte de a investi in obligatiuni.

Intrebari frecvente

De cine sunt emise obligațiunile?

Obligațiunile pot fi emise de diverse entități, cum ar fi

• Guverne: Titlurile de stat și certificatele de trezorerie sunt exemple de obligațiuni emise de guverne.
• Companii: Companiile private pot emite obligațiuni pentru a finanța diverse proiecte sau pentru a-și refinanța datoriile.
• Instituții financiare: Băncile și alte instituții financiare pot emite obligațiuni pentru a-și strânge capital.

Ce sunt obligațiunile municipale?

Obligațiunile municipale sunt emise de administrațiile locale pentru a finanța proiecte de infrastructură sau alte investiții publice. Ele pot fi o opțiune atractivă pentru investitori, deoarece oferă adesea dobânzi scutite de impozite.

Ce sunt obligațiunile de stat?

Obligațiunile de stat sunt emise de guverne pentru a finanța deficitul bugetar sau alte cheltuieli publice. Ele sunt considerate a fi printre cele mai sigure investiții, datorită garanției statului.

Cât costă un titlu de stat?

Prețul unui titlu de stat variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi valoarea nominală, dobânda și scadența. De obicei, titlurile de stat pot fi cumpărate la prețul nominal, dar pot fi și mai scumpe sau mai ieftine pe piața secundară.

Ce sunt împrumuturile din emisiunea de obligațiuni?

Împrumuturile din emisiunea de obligațiuni sunt sumele de bani pe care o entitate le împrumută de la investitori prin emiterea de obligațiuni.

Cât este dobânda la titlurile de stat?

Dobânda la titlurile de stat variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi scadența și cererea și oferta de pe piață. De obicei, dobânda la titlurile de stat este mai mică decât dobânda la obligațiunile corporative, datorită riscului mai mic.

Ce este Trezoreria de stat?

Trezoreria de stat este o instituție guvernamentală care gestionează finanțele publice. Ea este responsabilă pentru emiterea de titluri de stat, precum și pentru alte operațiuni financiare ale statului.

Care este valoarea titlurilor de stat?

Valoarea titlurilor de stat poate fi determinată în funcție de o serie de factori, cum ar fi valoarea nominală, dobânda și scadența. De obicei, titlurile de stat au o valoare nominală de 1000 de lei, dar pot fi și mai scumpe sau mai ieftine pe piața secundară.